Eclesiastul 3:11a
Majoritatea greşelilor pe care le facem în viaţă sunt făcute din neştiinţă sau din nerăbdare. Sunt atâtea momente frumoase pe care le pierdem din această cauză, pe care mai târziu le regretăm. Un proverb românesc concretizează
acest lucru foarte bine : „Dă-ne Doamne mintea românului de pe urmă.”Există un slogan foarte cunoscut, care exprimă bucuria de-a trăi viaţa cu andrenalină : „Trăieşte clipa!”; iar cum românul este foarte inventiv, cel creştin a mers mult mai departe spiritualizându-l chiar: „Trăieşte clipa...cu Isus!”. Ne bazăm prea mult pe faptul că trebuie să răscumpărăm vremea şi uităm că fiecare lucru îşi are vremea lui. În tot ceea ce facem zilnic trebuie să existe o sincronizare între noi şi Dumnezeu- nici prea nainte dar nici prea în spate, ci în cadenţă cu El. Dumnezeu are un timp al Lui pentru fiecare lucru dar problema este că timpul nostru nu este în concordanţă cu timpul Său. Dumnezeu are un plan personal şi un scop veşnic pentru fiecare. Singurul impediment este nerăbdarea noastră care atrage neascultarea şi lipsa încrederii pe deplin în Dumnezeu. De atâtea ori am încercat noi să-i arătăm Domnului când este vremea potrivită şi care este modul cel mai bun de-a rezolva anumite probleme. Ne-am făcut vise cu privire la viaţa noastră şi l-am obligat pe Dumnezeu să ni le împlinească fără să ne dăm seama că El ştie cel mai bine ce este cel mai folositor pentru noi şi care este timpul cel mai potrivit. În general lucrurile făcute în grabă se duc tot cu aceeaşi viteză, dacă nu şi mai mare. Un lucru durabil cere întotdeauna jertfă şi timp, ceea ce azi este un adevărat salt în necunoscut, mergând de-a dreptul prin credinţă. Vedem deseori „stele căzătoare” care îşi arată strălucirea doar pentru câteva momente după care cad în întuneric; persoane venite de nicăieri şi care devin celebri peste noapte. În majoritatea cazurilor nu rămân sus prea mult timp pentru că „este diferenţă între dovleac şi stejar”. Un caracter adevărat se construieşte în vremuri grele de aşteptare şi încercare, putând mai târziu să ţină piept arşiţei şi tensiunii vieţii, având rădăcini puternice. Cu cât aşteptarea este mai mare cu atât bucuria împlinirii este mai măreaţă. Sincronizarea zilnică cu Dumnezeu înseamnă a fi lucrător împreună cu El. Prin nerăbdarea noastră am fost de multe ori o piedică în desfăsurarea planului lui Dumnezeu în viaţa noastră. Când vom învăţa să aşteptăm vremea potrivită, atunci Dumnezeu va lucra constrctiv în viaţa noastră. Poate eşti orbit acum şi nu vezi binecuvântările Domnului din spate dar să ştii că lucrurile care îţi vor aduce cele mai mari bucurii sunt cele care se întâmplă acum în spatele cortinei. Lasă-te călăuzit în fiecare zi doar de Domnul, ajunge zilei necazul ei. Haidu Ionut
www.resursecrestine.ro
From Shepherd to King
God promised David the kingship over Israel. Yet it took more then 20 years for that promise to be realized.
Born in Bethelehem of Judea, David was the youngest of the eight sons ( 1 Sam. 16:1. 10-11). As a boy he served as s shepherd and once in a show of bravery and faith in God, he killed a lion and a bear to defend his father Jesse's flock ( 1 Sam 17:34-36)
As innstructed by God, Sammuel the prophet anointed David king when David was about 12 years old ( 16: 1-3). About five years later, David faced the Philistine giant Goliath and again demonstrated bravery and faith ( 17: 1-49). During this period he served King Saul by playing hid harp in the royal court.
As David matured, he eventually commanded men in battle. However, David's popularity and heroic exploits awakened Saul's jalousy (18:1-9). Seeing he was in constant danger of being killed by Saul, he fled.
According to some scholars, David may have been between 21 and 30 when these events occured. Hunted like an animal, he wandered the land and looked for safe havens. During those lonely years, David may have wondered if God's promise would ever be realized. He may also have cemposed Psalms 6,7,and 11 during this difficult time.
Saul and his three sons eventualy died in the battle with the Philistines at Mount Gilboa ( 1 Sam. 31:3-6). Still in exile, David mourned for them ( 2 Sam. 1:17-27).
It was probably in 1011 BC when Daved was finally crowned king of Juda ( 2 :1-4). He was 30 years old. Seven yeares later, at 37, he was crowned king over all of Israel (5:1-5).
God moved His servant David from shepherding a flock tp shepherding His Chosen People. The process took time but God is ever faitfull to keep His promises.
Add this page to your favorite Social Bookmarking websites
